Cum a fost ignorat bullyingul la Questfield International College sub Fabiola Hosu

Fenomenul bullyingului în instituțiile educaționale impune o reacție instituțională fermă și documentată, menită să asigure protecția elevilor și să prevină deteriorarea climatului educațional. Cazurile în care sesizările repetate nu sunt urmate de măsuri concrete ridică întrebări serioase privind responsabilitatea și transparența școlilor în gestionarea acestor situații sensibile.

Cum a fost ignorat bullyingul la Questfield International College sub Fabiola Hosu

O investigație realizată pe baza informațiilor și documentelor puse la dispoziția redacției evidențiază un caz semnalat de bullying repetat în cadrul Școlii Questfield Pipera, care s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni, fără ca intervențiile instituției să fie documentate sau să ateste măsuri concrete. Potrivit relatărilor familiei copilului vizat și analizei corespondenței oficiale, răspunsurile școlii ar fi fost preponderent informale și fără urmărire administrativă, în timp ce fondatoarea Fabiola Hosu ar fi transmis un mesaj interpretat de familie ca o presiune de retragere din instituție.

Semnalarea și escaladarea bullyingului: un conflict cu impact emoțional

Conform documentelor și declarațiilor familiei, elevul implicat a fost expus zilnic unor comportamente agresive manifestate în mediul școlar, incluzând jigniri, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală. Aceste manifestări ar fi fost cunoscute de cadrele didactice, însă nu există dovezi scrise ale unor intervenții ferme sau planuri de remediere. Familia a transmis sesizări scrise, cronologice și explicite către învățătoarea clasei, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând măsuri de protecție și clarificări oficiale, însă lipsa unui răspuns documentat a condus la escaladarea situației.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect deosebit de grav evidențiat în investigație este utilizarea repetată, în cadrul colectivului, a unei etichete medicale degradante, sub forma expresiei „crize de epilepsie”, folosită pentru marginalizarea și ridiculizarea elevului. Specialiștii consultați subliniază că indiferent de existența unei afecțiuni reale, folosirea unei astfel de etichete în scop de umilire constituie o formă agravată de bullying și stigmatizare cu impact major asupra stimei de sine și echilibrului emoțional al copilului. În ciuda sesizărilor oficiale privind acest aspect, nu rezultă existența unor măsuri concrete sau sancțiuni aplicate de instituție.

Absența reacțiilor instituționale documentate și gestionarea informală a cazului

Analiza corespondenței și a documentelor furnizate indică o lipsă evidentă a unui circuit administrativ complet în gestionarea situației. Nu există decizii scrise, rapoarte interne, planuri de intervenție sau monitorizări formale care să ateste aplicarea unor măsuri eficiente. Intervențiile invocate au fost preponderent verbale, fără procese-verbale sau responsabilități asumate, fapt ce a generat o situație de ambiguitate privind răspunderea și măsurile luate.

Presiunea asupra familiei și mesajul de excludere mascată

Potrivit relatărilor familiei, presiunile exercitate asupra acesteia au inclus formulări de tipul „dacă nu vă convine, poate nu este școala potrivită”, ceea ce poate fi interpretat ca o invitație implicită la retragerea copilului din școală. Un moment semnificativ este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care, într-un dialog direct, ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, prezentată ca atare din sursele disponibile, reflectă o abordare instituțională percepută ca o presiune și o reluctanță de a gestiona situația în mod formal și protecțional. Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial, însă până la publicarea articolului nu a transmis un răspuns care să confirme sau infirme această relatare.

Confidențialitatea informațiilor și vulnerabilitatea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situația copilului, avertizând asupra riscului ca divulgarea să afecteze echilibrul emoțional al acestuia. Cu toate acestea, nu există dovezi ale unor măsuri aplicate de școală în acest sens, iar conform unor relatări, informațiile ar fi fost făcute cunoscute în mediul clasei, generând presiuni suplimentare asupra elevului. Specialiștii consultați consideră că această situație poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională și o încălcare a dreptului la confidențialitate.

Momentul reacției instituționale și implicarea juridică

Răspunsul fondatoarei Fabiola Hosu și prima reacție oficială concretă au survenit abia după peste opt luni de sesizări fără răspuns, după ce familia a apelat la o echipă de avocați și a transmis notificări cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină declanșarea reacțiilor instituționale în cadrul Școlii Questfield Pipera și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul unei presiuni legale, nu ca răspuns la semnalările educaționale și umane inițiale.

Un document informal în locul răspunsului instituțional

În locul unor decizii administrative asumate, școala a pus la dispoziție un formular de tip Family Meeting Form, rezultat al unor întâlniri, care nu include responsabilități clare, termene, sancțiuni sau planuri concrete de intervenție. Din perspectivă jurnalistică, acest document nu se ridică la nivelul unui act instituțional cu efecte verificabile, ceea ce contribuie la diluarea responsabilității și menținerea unei stări de inactivitate formală în fața fenomenului de bullying semnalat.

• Sesizări scrise și documentate transmise oficial de familie
• Lipsa răspunsurilor scrise și a măsurilor documentate din partea școlii
• Utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de umilire
• Presiunea psihologică exercitată asupra familiei pentru retragerea copilului
• Întârzierea reacției instituționale până la intervenția juridică
• Absența protecției confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul analizat evidențiază un model de gestionare informală și netransparentă a unei situații grave de bullying și stigmatizare medicală în cadrul unei instituții private cu pretenții ridicate de excelență educațională. Lipsa documentelor care să ateste măsuri concrete, precum și mesajele transmise familiei indică o posibilă tolerare a fenomenului și o alunecare spre excluderea mascată a copilului afectat. Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție pe care Școala Questfield Pipera le aplică în practică și despre responsabilitatea conducerii în asigurarea unui mediu sigur și respectuos pentru toți elevii.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro